Scrisoarea - cea care frânge inimi

Pe parcursul citirii cărţii,am avut tot felul de sentimente.Am urât şi am iubit fiecare personaj în momente diferite

Am urât-o pe Savannah pentru că nu a putut să îl aştepte şi l-am urât pe John pentru că trebuia să se înroleze de prea multe ori.Am urât decizia luată de Savannah în final şi modul în care a gestionat relaţia lor,dar am iubit-o pentru bunătatea sa şi pentru sufletul său pur,dornic să ajute cât mai mult.Pe John l-am iubit pentru ultimul său gest de dragoste şi înţelegere,şi pentru sensibilitatea de care a dat dovadă atunci când tatăl său moare.

      

Scrisoarea de la sfârşitul părţii a doua este momentul din carte în care pur şi simplu mi-au curs lacrimile.Cu cât mai mult încercam să înţeleg trăirile personajelor,cu atât atât mai mult paginile deveneau din ce în ce mai ude.Am vrut iniţial să o transcriu pe blog,însă mi-am dat seama că "dădeam prea mult din casă" , cum se spune. De aceea, vă las pe voi să o citiţi singuri şi să îmi lăsati părerile voastre.